Conspirația omenesc
e ceva preaomenesc
Sunt genul de oameni care cred că votul lor contează precum și orice atitudine civică stradală sau virtuală. Mai sunt și alții care refuză doar aparent probabilitatea conspirației, din conformism social. Nu e bine să suspectezi autoritățile, pentru că asta s-ar putea să-ți creeze probleme în carieră,societate.Aceștia,de fapt, cred în sinea lor în conspirație, dar se tem de puterea autorităților de-a dirija societatea și asta-i determină să pozeze în naivi.
Revenind la ideea de conspirație, pentru a o putea analiza adecvat trebuie să excludem cele două abordări extreme. În primul rând, conspirația e ceva omenesc, preaomenesc, nu e nevoie de puteri supranaturale și de supraoameni pentru a putea fi realizată. Deși termenul definește un complot, o înțelegere care vizează nivelul înalt al puterii, urzeli, înțelegeri secrete se fac până la cel mai mic nivel al celulei sociale. Intriga de birou prin care cineva își pierde funcția de conducere și altcineva îi ia locul e o conspirație pusă în practică, chiar dacă la un nivel redus. Nu trebuie să mergem neapărat până la definiția de un cinism simpatic, dată de un personaj din ”Cel mai iubit dintre pământeni” –”Omul e un intrigant”, dar putem vedea că tendința spre intrigi mărunte domină frecvent societatea umană. De la răutăți de birou care aprind scânteia pentru o urzeală, la intrigi de scara blocului, bisericuțe și țapi ispășitori, toate impregnează viața în cele mai mici amănunte ale ei.
E adevărat că uneori nu există documente care să ateste acțiunea politică, astfel că orice mister neelucidat suscită diverse scenarii conspiraționiste. Însă nici în acest caz nu putem vorbi de crime perfecte. Spre exemplu, pentru cei mai mulți dintre cercetători și politologi a devenit limpede că deciziile de asasinat politic nu se iau în birouri, ci mai degrabă în zone neconvenționale, păduri, mijloc de lac. În lipsa unor documente, cele mai multe asasinate nu pot fi probate și atunci lipsesc de la sertarul istoriei arhivate. Totuși, cei care vorbesc de asemenea practici au avut acces la fortăreața puterii, de unde se mai scurg uneori, chiar și sub formă de bârfe, adevăruri despre practicile secrete care ajung să formeze în timp o arhivă invizibilă. Concluzia este că găsim de fiecare dată în spatele unei acțiuni politice, revoluție, asasinat sau ideologie promovată acerb, puterea elitei, oricare ar fi ea. ■
Este mai ușor să păcălești oamenii decât să îi convingi că au fost păcăliți.” – Mark Twain