Jacqueline Bisset, la deschiderea Fest(in) pe Bulevard
„Dacă vorbim despre criza feminităţii, atunci trebuie să vorbim și despre criza masculinităţii”
Oamenii au devenit mult mai narcisiști decât erau înainte, depun toată energia în a obține ceea ce doresc pentru ei înșiși și și-au pierdut capacitatea de a se dărui celuilalt.
Cea de-a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Teatru Fest(in) pe Bulevard, a cărui tematică are în centru ‚‚criza feminității’’, s-a deschis, pe 11 octombrie, cu spectacolul Cum vă place de William Shakespeare, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, o montare modernă, pornind de la subiectul clasic al salvării prin iubire și artă. Deschiderea acestei ediții s-a bucurat de prezența unei actrițe legendare, Jacqueline Bisset, care a lucrat, în cei peste 50 de ani de carieră, cu regizori precum John Huston, François Truffaut, Roman Polanski și i-a avut alături pe actori care au marcat istoria cinematografiei mondiale, precum Anthony Quinn, Paul Newman, Nick Nolte, Jean-Paul Belmondo, Kenneth Branagh, Marcello Mastroianni. Considerată una dintre cele mai frumoase actrițe ale secolului XX, Jacqueline Bisset s-a remarcat prin roluri de substanță, nuanțate (The Sweet Ride, Bullitt, Airport, Day for Night,The Greek Tycoon, La Cérémonie etc.),dovadă stând numeroasele premii cu care a fost recompensată: Globul de Aur pentru rolul din miniseria Dancing
on the Edge, 2013, Premiul pentru Cea mai bună actriță pentru rolul din Death
in Love (2008), la Festivalul de Film de la Boston, Premiul Special la Festivalul Internațional de Film de la Moscova (2013), pentru nivelul ridicat la care a dus metoda de lucru a lui Stanislavski, Premiul pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Locarno (2013) etc., alături de multiple nominalizări prestigioase, precum Emmy sau César. După spectacol, am stat de vorbă, în atmosfera relaxată de la CafeNott din Teatrul Nottara,despre statutul femeii – artist sau nu – în prezent, despre crizele din societatea contemporană și despre cum consideră că s-a modificat interacțiunea bărbat-femeie. Tema din acest an a Festivalului
Fest(in) pe Bulevard este „Criza feminității”. Cum vă raportați la acest subiect? Considerați că există acest tip de criză în societatea contemporană? Este un concept interesant și trebuie să adaug faptul că, dacă vorbim despre criza feminității, atunci trebuie să vorbim și despre criza masculinității. Nu știu cum se resimte aici această criză, dar îmi aduc aminte de începutul anilor ’70, când această mișcare de revoluționare a rolului femeilor era în toi și totul era în schimbare. Recunosc că la acea vreme nu am înțeles anumite lucruri, nu știam cum avea să evolueze această situație, am receptat acea mișcare ca fiind una puțin falsă, mi se părea chiar că multe dintre femeile care luptau pentru a avea un alt statut în câmpul muncii, de fapt erau blocate în meserii în care nu se simțeau bine, fiind, în același timp, obosite de munca de acasă. Acum mă bucur că mișcarea femeilor este atât de puternică, pentru că există atât de multe nedreptăți pe care le suferă femeile în mult prea multe locuri din lume. Credeți că statutul femeii s-a îmbunătățit în prezent? Este mai ușor să fii femeie acum decât, de pildă, în urmă cu 30-40 de ani? Eu cred că este în continuare o luptă pe care trebuie să o ducă femeile, să nu uităm cât de greu este să își împartă viața între muncă și familie, nu mai rămâne timp pentru nimic altceva. Dar, în general, cred că este o criză a umanității, nu doar a feminității. Mi se pare că, în prezent, oamenii au devenit mult mai narcisiști decât erau înainte, depun toată energia în a obține ceea ce doresc pentru ei înșiși și și-au pierdut capacitatea de a se dărui celuilalt. Cum vedeți statutul bărbatului în acest context? Dincolo de ceea ce numim ‚‚criza feminității’’, consider că s-au accentuat problemele de comunicare între bărbați și femei, această discrepanță mi se pare și mai adâncă decât înainte. Dacă înainte bărbații erau învățați să le înțeleagă pe femei dintr-o anume perspectivă, acum pare că nu mai sunt deloc interesați să le cunoască sau să le înțeleagă cu adevărat. Tu crezi că au acest interes? Am observat că, de multe ori, preferă să recurgă la scuza că există ceva înnăscut în femei, care le face de neînțeles… Da, atunci de ce să se mai obosească? Trăim în plină epocă a mișcării #metoo. Ce impact credeți că va avea? Nu sunt sigură încă de impactul real al acestei mișcări, este încă la început – a pornit abia acum doi ani –, trebuie să vedem unde va duce și dacă va duce la ceva.
Cu tot ceea ce se petrece astăzi în societate, pot doar să sper să nu se va ajunge la o imposibilitate totală de a comunica. Viața ar deveni atât de fadă fără aprecierea și respectul pe care bărbații și femeile ar trebui să le aibă reciproc. Care este cea mai mare provocare a unei femei artist în prezent? Cred că cel mai important și cel mai greu este să ajungi să ai încredere în tine, în capacitățile tale. Ca artist, trebuie să ai această încredere și este destul de dificil, pentru că nu primești prea multă susținere. Femeile artist, în majoritatea situațiilor, se pot baza doar pe ele. Lumea în continuare face tamtam cu privire la bărbații artiști, dar femeile încă trebuie să lupte mai mult decât bărbații.