CLARIFICAREA UNEI AMENINȚĂRI
Era un cer albastru senin, fără niciun nor de furtună la orizont. Totuși, fulgerul lovea încontinuu.
Fulgere spectaculoase au fost generate într-un nor de cenușă vulcanică scuipată de vulcanul Eyjafjallajökull în aprilie 2010. Temându-se pentru siguranţa zborurilor, oficialii companiilor aeriene au anulat un număr record de curse, ceea ce a dus la pierderi de peste 1,5 miliarde de dolari. Când cenușa s-a depus, s-a ridicat întrebarea: cum se poate evita un astfel de haos în viitor?
Vulcanologul Corrado Cimarelli și-a propus să afle, creând fulgere vulcanice în laborator. Echipa lui a reprodus fulgerele care apar la începutul unei erupţii în apropierea craterului. Spre deosebire de vărul său care apare în timpul furtunii, fulgerul vulcanic este cauzat de descărcări electrice declanșate de interacţiunea dintre particulele de cenușă foarte fine. Rezultatele au arătat că frecvenţa descărcărilor și momentul în care apar ele în timpul unei erupţii dezvăluie informaţii esenţiale despre norul de cenușă: masa, concentraţia și viteza sa. În afara laboratorului, Cimarelli a studiat fulgerul din norii de cenușă la vulcani din Japonia și Italia.
„E incredibil de greu de studiat norul, deoarece craterul vulcanic de unde provine cenușa este inaccesibil și periculos”, explică Cimarelli. „De aceea, semnalele electromagnetice emise în timpul descărcărilor sunt extrem de importante.”
Antene speciale pot detecta aceste semnale de înaltă frecvenţă de la o distanţă sigură pentru a avertiza din timp când se formează norii de cenușă periculoși, chiar înainte ca descărcările să fie vizibile sub formă de fulger.
Cimarelli speră că astfel de antene vor fi instalate în jurul vulcanilor activi din apropierea coridoarelor de trafic aerian aglomerate, cum ar fi în Alaska, Insulele Aleutine, Anzi și Islanda.